Dr. Adrian Neculai
Puțin cunoscută, dar prezentă și în România, mai ales în regiunile sudice, febra butonoasă este o infecție transmisă prin mușcătura de căpușă, care poate fi confundată ușor cu o viroză sau alte boli febrile. Deși evoluția este de cele mai multe ori favorabilă, întârzierea diagnosticului poate duce la complicații severe. Recunoașterea simptomelor și inițierea rapidă a tratamentului sunt esențiale pentru prevenirea formelor grave ale bolii.
Căpușa care provoacă febră și confuzie
Din rândul infecțiilor ,,locale” care nu se regăsesc prea des printre subiectele discuțiilor publice, febra butonoasă reprezintă o boală cu o prezență silențioasă. Prezentă în sudul Europei, febra butonoasă este întâlnită și pe teritoriul țării noastre, în special în regiunea de sud, ea este deseori confundată cu o simplă viroză, asta în cazul în care nu este complet ignorată. Deși calea de transmitere este realizată de un vector banal (căpușa), iar evoluția este în general una ușoară, ea poate deveni serioasă atunci când este ignorată.
Ce reprezintă febra butonoasă
Febra butonoasă sau febra butonoasă mediteraneană este o infecție bacteriană care are drept agent cauzal o bacterie ce-și are vectorul din familia căpușelor, care trăiesc în mod uzual pe câini. Este descrisă ca o leziune neagră de dimensiuni reduse, de cca. 1,5-2cm în diametru (butonul), care apare la locul de inoculare (unde se produce mușcătura). Aceasta este inconstantă, dar în cazul în care apare, devine un element sugestiv. România reprezintă o zonă endemică pentru febra butonoasă, în special în sezonul cald, perioadă în care căpușele devin tot mai active.
Manifestări clinice
Simptomele apar la câteva zile post mușcătură, iar debutul este unul brusc, cu febră înaltă (peste 39*C), frisoane, cefalee persistentă, astenie marcată, mioartralgii și o erupție tegumentară, cu dispunere la nivel troncular și pe membre, foarte asemănătoare celei din alergodermie sau rujeolă, facând diagnosticul în primă fază mai dificil.
Diagnosticul este pus pe baza simptomelor, cât și contextual (ieșiri în parc sau alte zone cu vegetație, contactul recent cu animale). Deși serologiile ajută la confirmare, disponibilitatea acestora nu este imediată, motiv pentru de cele mai multe ori se inițiază un tratament empiric.
Diagnosticul diferențial
Febra butonoasă este dificil de recunoscut chiar și de specialiști. Ea se aseamană cu alte boli febrile acute:
• Gripa
• Rujeola
• Scarlatina
• Meningococemia
• Boala Lyme în fază incipientă
• Infecția Sars-Cov-2.
Din aceste considerente, contextul epidemiologic (expunerea la căpușe, prezența unei leziuni de tip ,,buton”) joacă un rol extrem de important în diagnosticarea corectă a bolii.
Analizele de sânge pot remarca o creștere a markerilor de inflamație (CRP, Fibrinogen, VSH), trombocitopenie moderată, chiar și modificări ale transaminazelor. Diagnosticul serologic sau PCR-ul sunt cele care confirmă boala, dar durata și disponibilitatea fac ca tratamentul să se administreze adesea înaintea confirmării.
Complicațiile bolii
În mod uzual, boala evoluează ușor cu vindecare completă. Cu toate acestea, există cazuri în care pacienții dezvoltă forme severe, în special grupele la risc, febra butonoasă putând progresa către:
• Encefalită
• Insuficiență hepatică
• Insuficiență renală
• Coagulopatie intravasculară diseminată
• Șoc septic.
Mortalitatea prezintă o rată scăzută (sub 3% la nivel European), dar, totuși, existentă.
Metode de prevenție
Medicina preventivă constă în principal în evitarea contactului cu căpușele:
• Purtarea hainelor deschise la culoare, lungi, în special în cazul plimbărilor în zone cu vegetație
• Folosirea spray-urilor repelente sau a altor substanțe active
• Verificarea tegumentelor la sosirea în casă
• Tratarea animalelor de companie cu substanțe antiparazitare.
Îndepărtarea căpușei trebuie efectuată complet și în mod corect, cu ajutorul pensetei într-un serviciu de chirurgie, pentru a fi siguri că nu există vestigii ale insectei. Aceasta trebuie apucat cât mai aproape de piele, fără strivirea acesteia, iar zona trebuie dezinfectată.
Din experiențele proprii
Un adolescent în vârsta de 14 ani s-a prezentat în clinica noastră pentru febră (Tmax=41*C), plagă de cca 2/2cm la nivel occipital, cu aspect necrotic, nedureroasă, apatie, cefalee frontală, odinofagie (deglutiție dureroasă), crampe abdominale difuze, simptomatologie debutată cu aproximativ 3 zile anterior internării, la care de 24h asociază un scaun de consistență apoasă și erupție maculoeritematoasă (zonă plană, de culoare roșie, care nu se ridică deasupra nivelului pielii și care își pierde culoarea la apăsare) apărută inițial la nivelul membrelor superioare și care s-a generalizat peste zi.
S-a prezentat la camera de gardă pediatrie unde i se recoltează analize și este redirecționat în clinica de Boli Infecțioase.
Biologic la internare: Trombocitopenie ușoară, Sindrom inflamator important, Deficit de Fe, LDH crescut, Transaminaze ușor crescute.
În așteptarea serologiilor s-a instituit tratament empiric cu antibioticele Doxiciclină, Claritromicină, corticosteroid sistemic (Dexametazonă) și medicație simptomatică sub care evoluția a fost favorabilă.
În evoluție, pacientul nu a mai acuzat febră la 24h de la inițierea tratamentului, iar ulterior a dispărut și cefaleea, iar erupția s-a diminuat.
Tratament rapid și recuperare imediată
Tratamentul standard constă în antibioterapia cu Doxiciclină, o tetraciclină cu spectru eficient. O singură doză, administrată din timp, poate reduce semnificativ durata simptomatologiei și reduce riscul potențialelor complicații. Dintre opțiunile alternative enumerăm antibioticele din clasa macrolidelor (Azitromicină, Claritromicină), aplicabile pacienților alergici. Tratamentul trebuie inițiat imediat ce există o suspiciune fondată deoarece boala poate progresa către forme grave (afectare renală, cardiovasculară, neurologică), în special la pacienții vârstnici sau imunodeprimați.
